Copacul - necorupb
Poezie adăugată de: necorupb

    sâmbătă, 10 octombrie 2020

Copac bătut de ploaie şi de vânt,
cu frunzele întoarse către stele,
puterea ta venită din pământ
o simt şi-acum în gândurile mele.

Prieten drag, de cînd eram copil,
mi-ai legănat şi gânduri şi uitare,
ajuns cândva departe, în exil,
mi-ai fost balsam și dulce alinare.

De strajă-ai stat în amintirea mea
să port în sânge patria străbună,
nimic în calea dorului să-mi stea
de voi gândi în limba mea română.



vezi mai multe poezii de: necorupb




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Mulțumesc pentru apreciere, Emilian Lican! Gânduri alese din partea autorului!
necorupb (autor)
sâmbătă, 10 octombrie 2020