Copilărie, navă rătăcită,
În marea amintirilor pierdută,
Corabie plutind în depărtări
O mai zărim abia adeseori.
« ileana »
Mă gândesc cum trece timpul,
ploua azi si mâine ninge
generații schimbă nimbul,
câte flori răsar in viață
« Lucian Tatar »
Florile copilăriei
Dacă spiritul încape într-o palmă încă vie,
Sub licorile iubirii încap pietre nestemate,
« Lucian Tatar »
hai să îţi arăt
cum păpădiile se ciufulesc
de la atâta demenţă
« Lorena Craia »
Știi...
Aș vrea în somn să-mi vii,
Să imi mângâi visele
Și să-mi calci prin casele
« Ina M. »
Pe aleea dintre blocuri, drumul ce-am bătut spre casă
Când eram fata lui tata (domnișoară prea sfioasă),
Am călcat din nou cu pașii unei doamne rătăcite
Printre gânduri și-amintiri, vai ce timpuri fericite!
« Ina M. »
Singurătatea-mi umflă pieptul în fiecare dimineață
Păi EU și-o tăcere nesfârșită îmi zguduie trupul Ce
organ va mai deschide gura Ce funcție îmi va da zi
ua de azi Cine cască la orizont Care pe care Un a
« Costel Zăgan »
Toată lumea crede c-au dispărut de pe faţa
pământului S-or fi retras pe partea nevăzută
Ori s-au autoanihilat Frumos şi adevăr dimi
« Costel Zăgan »
Comanda-i la tine deşteptarea
popor român înfruntă-ţi Marea
Carpaţii-n cer trecutul doarme
sub aripi îngerii au totuşi arme
« Costel Zăgan »
Poezia ar trebui să ne înveţe să iubim
Tăcere muzica sferelor din buzunarul
de la piept Ce oportunitate totuşi sunt
fiu de ţăran(i) Însă viaţa la ţară nu-i
« Costel Zăgan »