Ce cioburi mi se înfig în gură!
Pentru că am vrut să uit
și am ridicat un zid de piatră
între casa ta și a mea.
Annabel Lee
Traducere -Lucian Blaga
Ploaia are un confuz mister al tandreței, o oarecare somnolență resemnată și atrăgătoare, o muzică umilă se trezește odată cu ea și face ca sufletul adormit al peisajului să tremure.
Pămîntul e sterp, podul palmei pierdute,
mișcarea din mine se va-ndepărta:
pe-o sută de turnuri și-o sută de plute,
cu scîrbă, vă jur, Dumnezeu a fost ea.