Duminică de țară, holde pline
furnalul verii clocotește-n jur
prea pui la suflet totul, și nu-i bine
mai trage-te la umbră de păduri
Respiră din adinc, miroase fînul
fă-ți timp pentru privighetori și maci
răcoarea să-ți purifice plămînul
să te ímbeți cu rouă, şi să taci
Ți-au veștejit coroana de pe frunte
şi anii ți-s din ce în ce mai sterpi
nii-i vinovat deloc întregul munte
că-n sînul lui s-au cuibărit şi şerpi
Sărută gura zilei, bea-i lumina
trădării azi nu poți să-i dai răspuns
deşi nu-i la vedere, rădăcina
pe tine te cinsteşte, și-i de-ajuns
Duminică de tară, seve grele
o toropeală dulce stinsă-n vin
ridică-ți ochii către zei şi stele
și rabdă cu stoicism, mai e puțin !..
vezi mai multe poezii de: Corneliu Vadim Tudor
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.