ÎNTÂLNIREA
in amintirea lui Nichita Stanescu
Ne-om întâlni cândva a, în altă casă
în altă viață și în alt destin
o carte cu coperți de brumă groasă
vom scrie cu cerneala de arin.
Înmărmuriți ca doi masivi de sare
prin rădăcini adânci ne vom lega
și n-o să știe nimeni ce ne doare
vom lua lumina din aceeași stea.
Tu nu mai vii, eu pot veni la tine
acolo unde totul e iertat
acolo unde nu își mai aparține
nici robul blând , nici cruntul împărat .
Și poate că viața noastră-ntreagă
a fost doar mustul tânăr ce s-a stors
iar vinul bun de-abia acum se-ncheaga
într-un tărâm cu georgrafie vagă
de unde nimeni nu s-a mai întors .
Corneliu Vadim Tudor
vezi mai multe poezii de: Corneliu Vadim Tudor
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.