MEMENTO MORI
Si dacă tot murim pe lumea asta
hai să murim frumos, ca niste prinți
eroică și tristă ne e casta
iar primăvara şi-a ieşit din minti
Precum un viu avertisment al mortii
ne insotește umbra pe pămint
e un memento zilnic, luat in portii
vendeta celor care nu mai sint
Şi poate că aici e tocmai iadul
unui tărim din alte galaxii
sîntem visați, noi sintem doar răsadul
trimis in lung surghiun spre a trăi
Dar noi trăim ? imi pare mai degrabă
cobai divinității că sîntem
e viața noastră broderia slabă
țesută de păianjenul suprem
Noi am murit demult, din clipa-n care
s-a stins întîiul om în univers
iar naşterea e numai o eroare
ce se îndreaptă, tot mereu, din mers
vezi mai multe poezii de: Corneliu Vadim Tudor
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.