Frumoși mai sînt românii noştri, poporu-i înțelept ca marea
prin brazii stemei trece oastea de cavaleri danubieni
un fluviu fumegînd de patimi ne-a dăltuit pe chip răbdarea
mai de din vale de Rovine pînă în Munții Apuseni
Poporul este tot ce mişcă şi tot ce stă în aşteptare
e troița de la mormîntul Eroului Necunoscut
e Miorița care-i ninge la creștet baciului o floare
și voievodul peste brazdă cînd se apleacă a sărut
El e noblețea stirpei noastre țesută-n aur vechi pe iie
puterea de-a privi de-a pururi, cinstit, în ochii tuturor
e curățenia morală de-a fi măreți și-n vitregie
poporul este datoria de-a nu ne rupe de popor
L-au biciuit cu spini tîlharii de-au sîngerat şi macii-n grîne
l-au fost tîrît în vrej de flăcări la judecata de apoi
iar clopotul de oase albe din turla patriei române
trăgea o zi a sărbătoare și două veacuri a război
Şi l-au tăiat hrisovu-n patru, și i-au înfipt jungheru-n spate
făptura lui remesiană au pus-o-n furcă la răscruci
tăgada, trocul și trădarea cădeau din bălțile furate
l-au tras pe roată ca pe-un mire atiți procleți și eunuci
Dar cum renaşte din cenuşă acvila binecuvîntată
dar cum pe seceta cea mare ploua cu pîine și cu peşti
pe cai răzbunători ca roua venea de fiecare dată
zeița-n veci biruitoare a limbii noastre româneşti
Poporul e împărăția, în întregime şi în parte
el e coconul ce se naște şi-i veteranul de război
el e bărbatul și femeia îndrăgostiți pînă la moarte
și e orația de nuntă pentru aceste vremuri noi
Poporul e asceza noastră ca preț suprem al libertății
el ne va judeca o dată de-am fost sau n-am fost patrioți
poporul este țara însăşi vibrînd în agora cetății
și e destinul României pe care au vînat-o toți
vezi mai multe poezii de: Corneliu Vadim Tudor
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.