Cosmar ! - Cristian del Nor
Poezie adăugată de: Cristian del Nor

    joi, 12 iulie 2018

Cosmar !

M-apropii de abisul intunecat al gandurilor mele
Si ma predau pornirilor meschine ,
Sunt parasit de constiinta si de bine ,
Aleg pacatul , gustul pentru rele
Imi schimb infatisarea si intru in valtoarea
Placerilor secrete , bat palma cu pacatul
Sunt judecat de zambetul de ieri , ca-s vinovatul
Nu simt o deznadejde , ma leg cu disperarea
Pasesc parca mai sigur , desi sunt condamnatul
Ce si-a primit sentinta , sunt smuls din constient !
Si dintr-o data parca ,simt vidul decadent
Ma-mpart in doua sau in trei ,sunt unul ,poate altul
De parca nu mai sunt prezent , in singurul prezent !
Incerc sa prind un gand , traire , ceva mai elocvent
Nu mai sunt eu la carma , destinu-i comandantul
In ceata insa vad departe ,in zari , acolo ,da-i Virgiliu
Pledeaza inocenta-mi in Marele Consiliu
Beatrice , inchide fiara , si ferecand zavorul
Pasesc sau zbor pe-un drum, dar am pierdut controlul
Ma indrept fara de voia mea , privind in fata Styxul
Sinistru si involburat ,mai vanat c-ametistul
Ce spala malul din scheleti , ce au cladit atolul
Cu fiecare pas ce-l fac , ma pierd in nefiinta
De ce-am ales acest parcurs ,pierzand a mea credinta
Sunt aruncat in barca mortii , doar dupa ce luntrasul
Primeste galbenul , ce-i umple chimirasul
Te-asteapta un drum cam lung , pierdut-ai pocainta ?
Ma-ntreaba el , cu mana-ntinsa , cerandu-mi testamentul ?
O Doamne mare , eu sunt decandentul
Ce a pasit in dulcele pacat far' de stiinta
De tine insa simt acum ca inca sunt aproape ,
Arunca-n hauri vraja, ce-mi cade peste ploape
Si-ndruma-ma napoi de unde am plecat
Ca nu mai vreau sa gust dintr-un pocal de rege
Si nu mai vreau sa-ating din nou ganduri betege
Sa ma trezesc din vis as vrea ,ca-s vinovat
Ca am visat placut si constient la un pacat !
Desi inconstient , sunt constient cu disperare
Te lepezi de credinta deseori si o arunci in mare
Te ametesc iluzii efemere, ce uneori te-au provocat
Sa-atingi cu mana abisul , negru , intunecat
Nu pot ca sa mai schimb nimic , Ai indurare !
E insa prea tarziu acum , o spun cu tulburare
Plutesc deja-ntr-o barca , desi sunt innecat
Speranta pentru clipe noi de viata , chiar s-a epuizat !
.....
-Iubitule , e 7.00 , trezeste-te , nu stiu ce ai visat
Nu am putut sa dorm intreaga noapte
Ai plans si ai strigat , vai ce m-am speriat !
Zambesc , o prind in brate si spun asa prin soapte:
''Iti multumesc Marite Tata , din nou ca m-ai iertat!''



vezi mai multe poezii de: Cristian del Nor




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.