Credință - PGGianni
Poezie adăugată de: PGGianni

    joi, 23 noiembrie 2017

Credința ce unește oameni și suspine,
Cu lacrimi fierbinți ce încă n-au pătruns,
Noi, cu un ultim gând ne agățăm de tine,
De ce? E întrebarea care n-a primit răspuns!

Fericiți cei care, încă, te mai au aproape,
Nădăjduind că poți ceva să le mai dai.
Dar de realitate poate cineva să scape?
Deși altfel dorită, refuzi să pleci și stai!

Tot ne-nțelesul vieții prin tine căutăm,
Iar tu ne minți senin, stropind cu alinări,
Apoi e liniște... căci nu putem să acceptăm,
Un adevăr ascuns, în disperate așteptări!

Justificând prin tine însăși existența,
Țip ultima speranță, dar parc-ai asurzit,
Și te transformi în vină, se duce inocența,
Dar să te pierd nu vrei, iar eu încă ezit!

Când nu mai ai voință, când totul e zadarnic,
Și viitorul nu poți, nicicum, să ți-l mai vezi,
Cu ultima suflare, încă te rogi, amarnic...
Cerșind încă o clipă, refuzi să pleci și crezi!

11.01.2015



vezi mai multe poezii de: PGGianni




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.