Credință - PGGianni
Poezie adăugată de: PGGianni

    miercuri, 13 decembrie 2017

Credința ce unește oameni și suspine,
Cu lacrimi fierbinți ce încă n-au pătruns,
Noi, cu un ultim gând, ne agățăm de tine,
De ce? E întrebarea, la care n-ai răspuns!

Fericiți cei care, încă, te mai au aproape,
Nădăjduind că poți ceva să le mai dai.
Dar de realitate poate cineva să scape?
Deși altfel dorită, refuzi să pleci și stai!

Tot ne-nțelesul vieții prin tine căutăm,
Iar tu ne minți senin, stropind, cu alinări,
Apoi e liniște... căci nu putem să acceptăm,
Un adevăr ascuns, în disperate așteptări!

Justificând prin tine însăși existența,
Țip ultima speranță dar, parc-ai asurzit,
Și te transformi în vină, se duce inocența,
Dar, să te pierd, nu vrei iar, eu, încă ezit!

Când nu mai ai voință, când totul e zadarnic,
Iar, viitorul, nu poți, să ți-l mai vezi, nicicum,
Cu ultima suflare, mai crezi ca un fățarnic...
Deși, orice sfârșit, e-un început de drum!

11.01.2015



vezi mai multe poezii de: PGGianni




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.