Doamne Iisuse al Limbii Române
iartă-mă că-ţi răstignesc cuvântul
viaţa trece numai visul tău rămâne
îl păstrez în mine răstignindu-l
« Costel Zăgan »
Ce poftă am să fiu nemuritor
şi Doamne nu-s decât doar trist
hai viaţa-mi strigă hai dă-i zor
şi n-am ce face şi exist
« Costel Zăgan »
Au plecat chiriaşii din mine
preţul era prea mare pentru inima lor
şi a celor fără inimă.
Nu am suferit deloc,
« flavius »
Suntem păstrătorii de tradiţii şi datini?
Noi suntem creştinii timpului prezent?
Am uitat de cruce, am uitat de patimi
Îmbrăcând credinţa într-un nou concept.
« blacks »
Noaptea se sfârşise la poalele pădurii
dezbinată de temeri,
cu o clipă mai devreme a văzut o lumină pe coama dealului,
nimic nu poate s-o stăvilească,
« flavius »
Cind crezi ca viata ta e sfanta,
Caci ai pornit pe calea stramta
Si inimaa mereu iti canta
Si duhu-n ceruri ti se-mplinta,
« SAlecsandru »
Poarta-ti crucea in fiinta
Rastignind porniri trupesti
Daca vrei,spre biruinta,
Drumul vietii sa-l gasesti.
« SAlecsandru »
Ma spovedesc in fata Ta
De tot ce ma-ntineaza,
Caci numai Tu ma poti ierta
Si-mi tine mintea treaza.
« SAlecsandru »
între silabe prizonieră
expectorează muntele Sinai
« Gerra Orivera »
Toate stelele o să capete abajururi de noapte
ca nişte umbrele verzi, de ploaie,
în zilele verii cu arşiţă
purtate de paparude înfăşurate de plante.
« flavius »