CRIMA
În apa lacului se clătinau lumine
Şi se-mpleteau cu frunza de stejar;
La mijloc luna, vraniţă de jar,
Zvârlea în jur o ploaie de rubine.
Pe lac pluteau la margini blocuri mari,
Pe malul său călătoreau suspine
Şi faptele, în aer peregrine;
Iar fata, cu ochi mari de nenufar,
Cu părul, lung veşmânt de catifea,
Sta rezemată-n umăr şi privea.
Văzui atunci, un om se repezi
Şi-o-njunghie din spate (pe subt capă);
Dar nu sunt sigur, căci priveam în apă
Şi nu s-a zis NIMIC a doua zi.
vezi mai multe poezii de: Vasile Cornel
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.