Și o văd în mintea mea,
Cum dansează, cum zâmbește.
Strălucește ca o stea,
Pe podul norilor pășește.
Și dispare în trecut,
Lac de lacrimi argintii.
Cerul iarăși plânge mut;
Covor de crini, odată vii.
vezi mai multe poezii de: MTC
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.