Duduie seva-n grădini
şi pomii au dor de ducă
îşi saltă poalele
înlănţuite de flori
până dincolo de hotarele amiezii
se ţese în colb mireasmă
de roz şi de alb
şi se aude mugind
muşuroiul pădurii
lumina răzbate
prin filtre de vânt
tot mai hulpavă
ne-adulmecă venele
ni se face lăcaş.
vezi mai multe poezii de: Lucia Eniu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.