CU CE-AM GREȘIT ?
Cu ce-am greșit de nu-mi rămân și mie?
Din când în când, iubirile sublime le iubesc!
Când am plecat de-acasă -n galaxie
Speram ca fericirea s-o găsesc.
Mi-atâta dor de dorurile mele,
De teiul și trandafirul înflorit.
Frunza de nuc mă apără de rele,
Doar cântecul privighetorii m-a uimit.
Prin roua dimineților salcâmii
Și-au lepădat florile care m-au îmbătat,
Minunile ascunse ale lumii,
Când te-am iubit, pe rând s-au arătat.
Am fost aevea prinț și cerșetor,
Dar îmi e dor să mă întorc acasă.
Cuvintele de dor pe rând mă dor,
Veșnicul val al mării nu mă lasă
Să uit că viața merită trăită,
Să uit că-s promontoriu dar și mac!
Iubirile sublime nu există?
Eu, fără mine, nu știu ce să fac...
Tandru, captiv în mrejele iubirii,
M-am rătăcit și-mi este dor de mine.
Singur rămas în legea aspră-a firii
Dezvăluie și doruri și suspine.
Iar de-am greșit și voi să-mi fiu și mie
Și dacă voi iubirea s-o găsesc,
Aș vrea să plec din orice galaxie
Și-n al tău suflet să mă regăsesc!
Daniel Petrișor Dumitru
vezi mai multe poezii de: Daniel Petrior Dumitru
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.