Cu dorul în lume
de Grigorie Roibu
Cutreieram păduri
Departe-n munţii suri
Vulturi deasupra mea
Roteau în iarna grea.
Urcam drumul abrupt
Îmi părea a fi scurt
Unde dorul coase
Cu degete roase
Iile frumoase
Cu fire lucioase
Prin necuprinse vremi
Cu drag, mamă mă chemi
să mai vin acasă
toţi să stăm la masă
Veseli să povestim
despre tot ce iubim
despre libertate
despre om şi fapte
despre cum îmi este
în lumea poveste
greul mă încearcă
când deschid o poartă
cu lacăt de argint
Bătut de ierni şi vânt
anii l-au ruginit
de când n-am mai venit
pribegesc cu dorul
ţin în frâu fiorul
dragostei de vatră
de mamă, de tată
de bunicii-n poartă
care mă aşteaptă
să le mai trec pragul
să le alin dragul.
că m-au crescut frumos
iubindu-L pe Hristos.
Vol. FLOARE DE CIREȘ
vezi mai multe poezii de: lilianaroibu15gmail.com
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.