Mergem prin stepă.
mergem fără oprire,
cu Ivan pe urmele noastre,
mergem fără să ne oprim din cântat,
mărșăluim prin stepa fără sfârșit
mergem, tot mergem și mergem.
M-au așezat în genunchi și
mi-au strigat să număr arginții din buzunarele morților.
Chipul piticului înscrustat pe monede
are semnul păianjenului pe frunte,
nechează ca un cal cu picioarele tăiate.
Mi s-au topit brațele,
mi s-au scurs ochii din orbite,
mi s-a uscat limba,
dar continui să cânt lângă ceilalți,
în coloana condamnaților.
Hai, Ivan, probează și tu aripile de înger,
râzi ca un copil cu grenada lipită de tâmplă.
Am mers în urma lor,
am șters urmele de sânge și lacrimi
cu o pelerină ferfenițită.
vezi mai multe poezii de: Mihai1970
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.