O albă dimineață ca florile de mur
Am întâlnit în noaptea vărsatelor cerneluri
Cu plopi mușcați de lună într-un preludiu dur
În care îngeri stranii se-ncăierau pe ceruri.
Pe-acolo rătăcisem visând un car cu grâu
Rămas în cotitură cu oiștea-nțepenită.
Câmpia își vărsase lăcustele în râu
Și Ioan Botezătorul dormea pe-o stea cănită.
Mă întrebam cu cine aș mai putea sorbi
Aceleași rapsodii de visuri ireale
Pe unde rămășițe de leac aș mai găsi
Când toate diminețile sunt stări sacramentale.
Și am găsit răspuns în timpul ars de brumă
Șerpuitor ca viața târâtă în uitare.
Chiar firul Ariadnei într-un moment se curmă,
Dar glasul conștiinței din preambul răsare!
Asemenea sunt plopii ieșiți din matca verii -
Cu sufletul curat, după al ploii muget.
Ei râd de bucurie la gândul învierii
Iar eu găsesc în mine o liniște, și …cuget.
vezi mai multe poezii de: nichodin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.