Vezi varianta desktop a site-ului

• Acasă
• Clasici
• Contemporani
• Străini
• Translations
• Membri
• Proverbe
• Povestiri
• Proză
• Ştiaţi că
• Calendar
• Citate
• Log In
• Radio Poema
• Contact

Cuib - Liliana Trif & Ioan Grigoraș
Poezie adăugată de: nutzu

- Împreunează-ţi braţele-nflorite
De-atâta dor de soare şi lumină
Şi fă-mi din ele cuib, la piept, iubite,
Să mă ascund când lumea-mi află vină

Că n-am stat dreaptă-n mijlocul furtunii,
Ci doar mi-am scuturat de-ngrijorare
Petalele atunci când fruntea lunii
Se-apropia de tâmplă să-mi măsoare

Intensitatea gândului ce strigă
Numele tău în limbi necunoscute.
Pe inelar, din aur, o verigă
E martora iubirii absolute.

- Pe ram de vers voi construi cetate
În ea să te ascund de ochii lumii
Și turnuri din creioane colorate
Să simți cum te recită seara dumii,

Piciorul stâng să râdă din sandală
De îl ating cu buzele pe gleznă,
Să te apleci pe spate cu sfială
Când soarele-și ascunde fruntea-n beznă,

În cuibul nostru plin de erezie
Să mă scufund cu fața-ntre petale,
Să mă îmbăt cu tine poezie
Și beat să navighez printre cabale.

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

vezi mai multe poezii de: nutzu