Culorile toate
Dacă culorile-ar vorbi
Roșul ar plânge de dor și disperare
Iar negrul, liniștit, prea liniștit
L-ar consola pentru acceptare.
Iar galbenul ar interveni spunând
Că totu-i trecător și soarele
Răsare din nou, la fel de luminos,
Pentru noi.
Verdele-ar adăuga stupid:
- E bine, nu e frig!
Și toată gașca s-ar înveseli
Iar albul palid s-ar rozi- pentru o zi.
Ce-ar fi viața fără culori,
Fără unul dintre noi?
Toate culorile cunoscute
Mai vesele, sau triste, sau tăcute,
Bune sau rele,
Sunt... amintirile mele.
vezi mai multe poezii de: Ela09
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.