Cum mă consumă focul - Ioan Grigoraș & Liliana Trif
Poezie adăugată de: nutzu

    miercuri, 27 mai 2015

- Privesc pe geam și mă gândesc la multe,
La poezii, metafore, povești,
Le recitesc, dar cine să m-asculte
Că nici nu știu, iubito, unde ești,

Cine ți-atinge sânul mic și tare,
Piciorul lung cât un decameron,
Că bat în geam cu gândul și mă doare,
În pieptul meu se zbate un piston,

Când mă trezesc și nu te am aproape
Și nici în palme nu-ți găsesc mijlocul,
Aș vrea în praf destinul să mă-ngroape
Să nu mai simt cum mă consumă focul.

- Eu sunt aici, ascunsă-n călimara
Plină cu lacrimi calde, indigo,
Acolo unde m-ai lăsat în primăvara
Ce-a pus pe depărtare embargo.

Torc fire lungi din caierul speranţei,
Mă rog să-ţi aminteşti că mi-ai promis
Că vei găsi originea substanţei
Care transformă viaţa-n paradis,

Că nu vei aştepta să treacă veacuri
Pân-ai să vii să mă trăieşti intens
În filigranul albelor iatacuri
Chiar dac-ar fi să mergi pe contrasens.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif



vezi mai multe poezii de: nutzu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

mulțumim frumos pentru lectură și aprecieri...
nutzu (autor)
joi, 28 mai 2015


Superbă poezia! Felicitări!
Nelu Preda
miercuri, 27 mai 2015


Sunteți minunați ! Dar asta o știți deja.
mirimirela
miercuri, 27 mai 2015


cat de frumos scrieti...
ioana
miercuri, 27 mai 2015


Super poezia! :) felicitari
ali
miercuri, 27 mai 2015


Foarte,foarte frumoasă !
rebeca
miercuri, 27 mai 2015


O rima de genul decameron/piston este atat de inovativa incat dovedeste( pentru a cata oara? ) ca sunteti extraordinar de frumosi.Multumesc!
stomff
miercuri, 27 mai 2015