- Mai lasă-mi trilul să-mi usuce seara
Dorul de tine și să-mi ostoiască
Din nebunia care primăvara
Se-aprinde iute ca scânteia-n iască.
Eu ard uitându-mă pe geam departe
Și simt în vene clocotind Cibinul,
De nu te văd mă las curtat de moarte
Ori îmi scurtez cu coasa-i lungă chinul.
Mai lasă-mă să-mi culc într-o petală
Atriul inimii ce-alergă şi suspină
Şi poate-ai să-mi găseşti un leac la boală
Că niciun surogat nu mă alină.
- Nu m-aș putea desprinde din povestea
Pe care-o scriu gândindu-mă la tine,
Iubite, știi, în rândurile-acestea
Am râs și-am plâns. Otrăvuri citadine
Mi-au curs destul prin sânge, însăși moartea
Mi-a-ntins o mână, m-a curtat asiduu,
Dar azi, te port în suflet și mi-ești partea
De absolut. Tristețea-i un reziduu
Dintr-un trecut care-a rămas departe,
Eu te iubesc c-o vină condamnată
Uitând că lumea-ntreagă ne desparte,
Doar Dumnezeu ne ține laolaltă.
Ioan Grigoraș & Liliana Trif
vezi mai multe poezii de: nutzu