Cuţitul ce sfâşie cerul - Ioan Silvan
Poezie adăugată de: Cercul de abur

    duminică, 23 iunie 2019

Cuţitul ce sfâşie cerul



Nimic din tot ce-am gândit până acum
nu-mi va putea fecunda-n minte,
o cobră-nfăşurată-n haine sfinte
mă roade mai dur ca o turbare,
cu fiecare gând, pe care i-l smulg Lunii,
cuţitul ce sfâşie cerul mă doare.

Nici un cuvânt nu voi gândi fără semnificaţie,
fără al pune să definească starea aceea,
în care, apa ce-o beam se contopea cu Lacteea,
iar luptei cu timpul, nu-i dam vreo explicaţie,
cică... n-o înţelegeam.

Nimic din tot ce-am văzut până acum
nu voi putea transpune, cu ochii, dincolo de stele,
cică... s-ar comprima spaţiul dintre ele,
iar timpul s-ar lungi ca un nebun
în timp ce eu îl sun, îl sun!



vezi mai multe poezii de: Cercul de abur




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.