Cuvânt înainte
...
De voi colinda pe un ocean înţărmurit
spre-un orizont pierdut ce mă atrage,
să nu credeţi cumva că am murit,
chiar de vedeţi steag negru pe catarge!
...
Sau într-o zi, în geana dimineţii,
de vă veți întreba unde sunt eu,
să ştiţi că m-am trezit din visul vieţii,
plecând să mă-ntâlnesc cu Dumnezeu!
...
Nicicum de mine nu vă gândiţi la moarte,
eu doar colind sub cruce grea de dor
și poate-oi rătăci pe undeva, departe,
condamnat să fiu nemuritor!
...
De voi pleca, oricum vă dau de ştire,
că locul meu e rezervat în Paradis
și să nu mă căutaţi prin cimitire,
eu nu sunt mort, ci doar trezit din vis!
...
Iar de vreodată vă este dor de mine,
cum şi mie de voi mi se va face dor,
puteți să mă vedeţi în nopţile senine,
când între voi şi stele nu este nici un nor!
...
Iar de-auziţi c-ar fi o-nmormântare,
a mea sau a cuiva ce seamănă cu mine,
e doar un înger ce prinde să coboare,
să mă-nsoţească în nopţile senine!
...
Sau priviți atenți la răsărit, pe cer,
dacă vreți să știți unde sunt eu,
că nu mai sunt între cele ce pier,
ci sunt în Rai, slăvind pe Dumnezeu!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu