Scrie ceva care să rămână de-a pururi
încrustat în acest pixel tulburător
care nu seamănă cu nicio celulă cunoscută
care a adăpostit vreodată această nanoparticulă de cuvânt
ceva care să tresalte sub lentila microscopului
ca un virus neastâmpărat
să miroasă a toamnă în plin viscol
să-și smulgă frunza care șuieră
în timp ce-și clătește trupu-n amurg
ceva care să ardă molecula fulgului de zăpadă
în retorta vulcanului nins de cenușa imperiilor
ceva care să reclădească ADN-ul iubirii
la marginea dezastrului
fără să-l imite
fără să-l cuprindă.
vezi mai multe poezii de: Ion Tudor Ilfoveanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.