Nu am niciodată cuvinte
să oblojesc rănile
să coş petice de cer pe obrajul lunii
şi-n dansul norilor
să traversez ecouri de rouă
cu cântecul deschis al zorilor
văd lumea cum se topeşte
în dimineţi de purpură
plâng până când răsăritul
împleteşte zarea cu parfumul slovelor
vezi mai multe poezii de: Cristian Ovidiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Felicitări pentru poem. Am lecturat cu plăcere.
george
joi, 28 aprilie 2016
Poezia mi-a plăcut, este sensibilă şi deosebită.
marinela
joi, 28 aprilie 2016