Cuvintele care rămân
Lumini și umbre amestecate
Mă împresoară și-mi vorbesc,
Aceleași sunt de-odinioară,
Cuvintele ce mă rostesc.
Aceleași gânduri mă-nconjoară,
Aceleași vise mă așteaptă,
Și regăsesc mereu aceleași,
Cuvintele care mă poartă.
Lumini și umbre amestecate,
Imagini ce se contopesc,
În lacrimi și în zâmbete uitate,
Cuvintele mă copleșesc.
Iluzii vin, iluzii trec,
Și contopindu-mă cu-n gând,
În mine port ceva etern,
Cuvintele care mă duc.
Și într-o zi care-o să vină,
Chiar dacă visul n-ar mai fi stăpân,
De dincolo de noi ne poartă
Cuvintele care rămân.
vezi mai multe poezii de: MonicaBerglund
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
de-o dinioară... se scrie legat „odinioară”
Adina Speranta
vineri, 28 ianuarie 2022