Nu-s tânăr Doamnă totuși ard
chiar dacă-i frig și nu-s acasă
că mi-ai întins pielea pe gard
să vezi ce naiba o să iasă
Chiar dacă-i frig și nu-s acasă
aripile-s mereu la mine
dar ție Doamnă nu-ți mai pasă
când pe obraji îmi curg rubine
Aripile-s mereu la mine
că mi-ai întins pielea pe gard
n-ai niciun pic zău de rușine
nu-s tânăr Doamnă totuși ard
Chiar dacă-i frig și nu-s acasă
scântei și fum tot o să iasă
Costel Zăgan, CEZEISME II
vezi mai multe poezii de: Costel Zgan
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
ruperi de ritm nepermise
blacks
marți, 12 ianuarie 2016
Imi place foarte mult poezia ta.
cu prietenie
Florian
marți, 12 ianuarie 2016