Dacă aș iubi ce e iubirea
Dacă aș iubi ce e iubirea,
aș comite imprudența supremă:
să cred că un sentiment
se lasă învățat
ca un câine de apartament.
Și cum aș putea să mă înțeleg
când eu însămi mă schimb
mai repede decât reușesc
să-mi termin propozițiile?
Azi sunt convingere,
mâine sunt praful ei elegant.
Iar dacă m-aș cunoaște cu adevărat,
răspunsurile s-ar opri brusc,
exact ca un diagnostic
pe care nu vrei să-l citești
până la ultima literă.
Unele adevăruri nu te eliberează —
doar te pun la colț
și te privesc.
De fapt, iubirea e expertă
în astfel de colțuri.
Știe să lase urme
fără să-și murdărească mâinile,
și pune întrebări
la care orice răspuns sună fals.
Poate că n-o iubesc
pentru că o înțeleg prea bine:
e frumoasă,
dar are un mod foarte politicos
de a te face să plătești.
Așa că prefer să o salut de la distanță.
Fără entuziasm.
Fără promisiuni.
Să creadă ce vrea —
oricum are experiență
cu oameni care se mint frumos.
vezi mai multe poezii de: Robertkoman