Dacă te întorci încă o dată
Cât aș vrea și eu acum iubite
Să strâng slovele împodobite
Adunate în catrință printre flori
Puse-n dorul dintre sărbători!
Cât aș scutura doru-ntre perne,
Dar n-aș coborî pe-alei eterne
Desenate în tabloul vieții
Rătăcite-n ceață ca poeții!
Sau cât de iubire aș mai scrie
Prinsă în tăcerea străvezie
Care azi îmi dă în pat târcoale
Să îmi tragă slovele de poale!
Însă tu te duci s-aduni regrete
Prinse ca o nucă de perete
Tu m-asemeni iar cu o nălucă
Însetată-n mama ei de ducă.
Eu te-aș aștepta dintre păcate,
Prinsă în iubirea viselor uitate,
Și îmbrățișați, am sta oricât,
Dar te-ai rătăcit și te-ntreb:Cât?
Cât mai risipești versul în parte
Printre chat-uri devenite carte
Și cum vrei, să înțeleg durerea,
Dacă în tăcere-mi pierd puterea!?
Dacă ai te întorci încă o dată
Cuprinde-mă cu dragoste curată
Ca-să-ntorci din drum, esența vieții,
În poema scrisă-n, pragul ceții.
vezi mai multe poezii de: emaanastasia
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc de sfat . Îl voi asculta și mă las de croșetat.
emaanastasia (autor)
marți, 18 octombrie 2016
Am sa mai trec cu drag pe aici
Misha
vineri, 14 octombrie 2016
Frumos, deşi te pierzi uşor în versuri subtiri. Cred
ca ai potea să le concentrezi mai mult pe puterea cuvântului, fără croşetări inutile ! Ai atâtea de spus...
Ștefan Doroftei Doimneanu
joi, 13 octombrie 2016