Dacă voi muri, versul meu nu moare
...
Să nu credeți cumva că ne vom împăca,
Când fără voia mea, sunt nevoit să tac.
Cu cei care trădează într-una țara mea,
Cu cei ce sistematic își bat joc de ea,
Nu pot să mă-mpac!
...
În sinea mea vă văd ca pe-un buboi
Uneori, când tac, sunt tot plin de sictir,
Sictir pe care-l simt și față de gunoi,
Dacă tac, aștept și mă gândesc la voi,
Să mă insipr!
...
Deși toți ați jurat solemn, pe tricolor,
Mâncați cu infractorii din același troc,
Sunteți pentru străini cozi de topor,
Iar disprețul vostru față de popor,
Să știți că-i reciproc!
...
Pentru mine voi n-aveți nicio valoare,
Față de voi să știți că-s inepuizabil,
Sunteți vinovați de sperjur și trădare,
Dacă voi muri, versul meu nu moare,
Va fi mereu valabil!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.