Eu n-am avut onoruri
Ca sǎ-mi lezeze lutul,
Parale sau favoruri,
Sǎ fac, cumva, pe mutul.
Nu râvnesc la osanà,
Cǎ mǎ cunosc prea bine,
Nicidecum n-aş profana
Furcile caudine.
Şi de lauri mǎ lipsesc,
Precum de mǎrǎcine,
Dacǎ, sigur, socotesc,
Cǎ rǎul e în mine.
Ţinându-mă departe
De al omului privit,
Sigur, voi avea o parte
De profit reînvestit.
Îmi va rǎsuna-n urechi
Acel ecou în zdrenţe,
Risipit printre perechi
Arse de penitenţe.
Dacǎ vrei sǎ îmi asculţi
Cerinţele curate,
Mǎ oferǎ celor mulţi
Cu speranţele furate.
vezi mai multe poezii de: samoila
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
mi-a placut poezia ta si te felicit pentru scrierea ei.
dorin
marți, 08 septembrie 2015