El este, este glasul lui,
Si am iesit în poarta;
Era doar vântul ce hai-hui
Ducea o frunza moarta.
El este, este pasul lui,
Si-am pus urechea la pamânt;
Era doar viersul râului
Scandat de asprul vânt.
El este, este mâna lui
Ce-mi bate în fereastra;
Pe cerul trist ca fata lui
Mijea o stea albastra.
El este, e statura lui
Înalta-n zarea dintre ulmi;
Doar fumul serii albastrui
Se despletea pe culmi.
vezi mai multe poezii de: Dan Botta
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.