Rapeste-ma pe-adânci, mirate mari,
În cari dorm paduri de madrepore,
Când luna-ncinge tristele lor flore
În fosforul adâncilor camari!
Adie-mi selenarele chemari,
Si poarta-ma în culmea albei prore,
În unduirea cosmicelor hore,
Pe mari adânci, pe vesperale mari!
Încet te duci pe bratele Palorii,
Spre cerul unde ard Nemuritorii...
Glorificata, pânzele-ti întinzi,
În vântul larg, pe-al undelor tezaur:
Corabie ce vine de la Inzi,
Cu smirna, cu tamâie si cu aur.
vezi mai multe poezii de: Dan Botta
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.