De-ai fi o Basilisa bizantina,
Si la genunchii tai de-ar fi sa vin,
Te-as preamari cu numele divin,
Si nimeni nu mi-ar face nici o vina.
Divin sarutul, gura ta divina,
Si sânii, unduiosul lan de crin,
Si coapsa, si genunchiul tau divin,
Si coama ta de vis, hiacintina.
Divini sunt ochii, palizi si adânci:
Un brat de mare verde printre stânci,
Si tot ce faci divin e, Basilisa...
O, scalda-ma în recile-ti scântei,
Ca stabatând prin zarea larg deschisa,
În flacari sa-mi iau locul printre zei.
vezi mai multe poezii de: Dan Botta
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.