Ştiu multe, mai multe decît agenţiile de specialitate,
Ştiu adevăruri mortale,
Ştiu fapte compromiţătoare,
Dar ştiu intraductibil.
Eu sunt bolnav de Dumneavoastră, Ţară,
Eu sunt bolnav de Dumneavoastră, Neam,
Nu e-năuntru hiba, ci afară,
Trăiam un veac labil, dacă eram.
Aceşti bătrâni, aceşti copii
Ar fi, dar parcă nu ar fi,
Sunt unii nord şi alţii sud
Şi lacrima nu și-o aud.
Un lung tren ne pare viaţa.
Ne trezim în el mergând,
Fără să ne dăm noi seama,
Unde ne-am suit şi când.
Am dat cu trandafiri în oameni,
Dar unii fiind de soare goi,
Oprindu-și florile luminii
Mi-au întors spinii înapoi.
Mi-ai fost vecin şi cumsecade
Nu ne-am certat, nu ne-am urât.
Mi-ai fost prieten ca un frate..
De ce n-ai spus că sunt pierdut?
Probabil, mâine-aici va fi pustiu
Şi toţi în pribegie vom porni-o.
Drum bun, popor pierdut la un pariu,
Adio, mamă patrie, adio!