De trei nopţi plouă întruna,
Plouă de-ţi spală minciuna.
Străzi arse de zâmbete triste,
Arse de Soare înghiţit de eclipse.
Inima-mi umblă desculţă,
Iară ploaia cade, nu renunţă.
Jocuri, în dansuri pe sunet eolic,
Tot oraşul îmi pare rubeolic.
Suferă lumea chinuită de patimi,
Strada pustie murmură-n lacrimi.
Îşi degeră sufletul rupt,
În dansul ei neîntrerupt.
Picioare tremură, un sunet de oase.
A mort, a chin totul în jur miroase.
Strada ce cândva era cobaltă,
Acum îmi pare că păşesc pe-o mangată
La harpă cânta acum celdinbaltă,
La fiecare pas se ridică-o rivaltă.
Voltă după voltă, dans de noapte,
Tot ce-mi rămâne-n gând sunt ale ploii şoapte.
Ce zâmbet ars de Soare?
Ce mister?
Sunt iar absentă
Într-o lume defectă!
vezi mai multe poezii de: LarisaBalan
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Frumos .Sunt oameni care le prieste ploaia ,scriind poezii.
ALapis
sâmbătă, 07 martie 2015
Multumesc! Cat de curand .
LarisaBalan (autor)
luni, 02 martie 2015
Cu adevarat arta poetica..La multi ani pentru martisor. Abia astept sa mai scrii pe site!
daniel
luni, 02 martie 2015
scrieti foarte bine Larisa Balan! Imi place
petrica_c
duminică, 01 martie 2015