Două lebede frumoase,
elegante, graţioase,
una albă, alta neagră,
patinau pe Balta Albă.
Isteţe şi jucăuşe,
cochete – chip de păpuşe,
delicate şi gingaşe,
la glume erau părtaşe.
S-au plăcut instantaneu,
când la şcoală s-au văzut,
ochii cu priviri poznaşe
multe victime au făcut.
Deşi puţin diferite,
erau suflete pereche,
şezând în aceeaşi bancă,
se distrau discrete.
Se-nvârteau în piruete,
râdeau de cădeau pe spate,
şi îşi povesteau succesul
repurtat pe înserate.
Fiecare, viitorul
și-a clădit în felul său,
şi-au rămas bune amice,
ceea ce nu vezi mereu.
În zile de sărbătoare
şi-n concedii, când se poate,
îşi petrec vremea-mpreună
îndrugând „verzi şi uscate”.
Ce frumoasă este viaţa,
când iubirea te răsfaţă
şi-ţi roiesc în jur prieteni,
în feeric dans pe gheaţă.
Un spectacol de magie
dansul lebedelor pare,
soţii le privesc cu patos,
plini de încântare.
Mândri-s de norocul lor,
frumoase copile…
au ştiut pe cin-s-aleagă,
fie-le de bine!
vezi mai multe poezii de: miana