Cineva,
Nume ştiut,
M-a rugat frumos
Sǎ renunţ
De la-nceput
Sǎ fiu vanitos.
Rǎul,
Sigur,
Mi-l provoc
Când mǎ plâng
Mereu
Şi nu cred
Destul de mult,
Ca tot omul,
Într-un zeu.
Cel de Sus,
Dac-o sǎ-mi spunǎ
Cǎ-s lovit
De nepǎsare,
Nu ştiu ce-o sǎ fac,
Dar sunt sigur
Cǎ m-ajutǎ
Sǎ nu zac.
vezi mai multe poezii de: samoila
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.