*celor ce se-ntreabă de ce mai trăiesc*
ce să fac
moartea nu mă încape
cică o strâng prea tare la subsuori
și nu mai poate să respire
așa că mai întârzii pe această pășune apolinică
cât să topesc soarele-n vene
îmi desăvârșesc arta de croitoreasă până una alta
pe linia mediană a efemerului
croiesc
tai
cu și fără învățători
de-ale vieții
la grămadă sau pe alese
inima
ca ac magnetic
arată nordul călătoriilor mele
întoarsă cu spatele
moartea zâmbește de străduințele mele
nu mă grăbesc
nici ea
pe amândouă ne încape aceeași veșnicie
vezi mai multe poezii de: Gerra Orivera
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mă bucur Dănuța că ai trecut dincolo de spaime și tabuuri și ai curajul să privești în inima doamnei și să constați că nu există. Există doar forme diferite de pulsație într-o mare de energie veșnică.
Cu drag.
Gerra Orivera (autor)
miercuri, 20 iulie 2016
imi place poezia ta..spune multe..
mi-a placut in mod deosebit "îmi desăvârșesc arta de croitoreasă până una alta
pe linia mediană a efemerului"...si "topind soarele in vene.."
cu drag,
danab
vineri, 15 iulie 2016
Dragă Gianina, eu cu distinsa doamnă ne cunoaștem bine. Ne-am călcat pe bătături cu aplicație, hihihihi... Acum ne ignorăm reciproc - și ne vedem fiecare de treburile ei.... Cunoaștem consistența și iluzia jocului magic... Și ne distrăm... Hihihihi...
Cu drag...
Gerra Orivera (autor)
joi, 14 iulie 2016
Un vers curat simţit!
gianina
joi, 14 iulie 2016