De Calea Lactee din nou mă agăț,
Precum un copil de al vieții cordon,
Cad stele din boltă vibrând monoton,
Ca prunele coapte lovite de-un băț.
Planete rebele reflectă ecoul,
De nimeni văzute și fără un scop,
Iar găurile negre așteaptă un dop,
Să le mai calmeze un timp libidoul.
Orbitele fără un glob ocular,
Imită găvanul ciclopului orb,
Pe cornul de lună parcat e un corb,
Gândind să nu aibă destin de Icar.
Doar eu, anacronic, gurmand, mă răsfăț
Cu lapte de stele ce-mi curge în barbă
Și-n timp ce și vidul începe să fiarbă,
De Calea Lactee din nou mă agăț.
vezi mai multe poezii de: valentindavid57
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.