De ce accepţi, poporul meu de snoave
Cu tâlcu-nţelepciunii în proverb,
Curentele străine şi bolnave
Ce îţi indică drumul cel mai sterp?!
De ce străvechi tradiţii laşi deoparte
Riscând sacralitatea unei guri de rai,
Şi nu-nţelegi că tot un fel de moarte
Vei resimţi atunci, când n-o să le mai ai?
Poporul meu de holdă şi de trudă,
De ce eşti luat de umăr şi aliniat
Într-o formaţie supusă, mult prea scundă
Faţă de cum ţi-e spiritul, şi harul, de înalt?
De ce poporul meu de cântec şi iubire,
Nu-i poţi pricepe pe-acei ce-ţi zâmbesc
Că ascund sub protocol o uneltire,
De-a minimaliza ce este românesc?
vezi mai multe poezii de: Cristian Neagu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.