De ce taci Dumnezeul meu?
Pe cer se-aduna norii
Mi-e drumul parcă tot mai greu
Suspin în suflet tot mereu
Şi-aştept să vină zorii..
De ce taci Dumnezeul meu?
Îmi este dor de Tine
Îmi este dor de Glasul Tău
Ca să ascult când trec prin greu,
Cuvintele-ţi sublime..
O, unde eşti? Iar te-ai ascuns
Mă doare-a Ta, tăcere
Privesc spre cer.. dar nu-i de-ajuns
Când focul Duhului, mi-ai pus
În suflet, ca avere!
Dar ştiu! Oricât Tu vei tăcea,
Prin val şi prin furtună
Îmi dai speranţă.. Pacea Ta
Şi mângâieri la Golgota,
Când mă conduci de mână!
Daniela Baniţă
25.11.2016
vezi mai multe poezii de: danab
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Frumoase versuri! Mult respect !
stefan doroftei doimaneanu
luni, 28 noiembrie 2016
M-au impresionat profund versurile tale DanaB
mihaela.sandu
luni, 28 noiembrie 2016
Foarte frumoasa poezie!
Panait Gabriela
duminică, 27 noiembrie 2016
Frumos, am citit cu mare drag.
felicia
sâmbătă, 26 noiembrie 2016
:) Multumesc
Codruta Elena
sâmbătă, 26 noiembrie 2016
creatia*
Codruta Elena
sâmbătă, 26 noiembrie 2016
Buna seara :) Imi place mult creetia dumneavostra
Codruta Elena
sâmbătă, 26 noiembrie 2016