Nu mă tem de semeni niciodată,
Cǎ m-ar pune-n stare de ridicol,
De mine m-aş feri, câteodată,
Să nu mă descriu într-un articol.
Aere îmi dau, că sunt în stare,
Urlând totdeauna, scos din minţi
Că nu adun, precum fiecare,
Atâta demnitate câtă-n sfinţi.
Îmi place să urăsc starea de om
Pentru c-am îndrăgit-o grădinǎ,
Gurǎ de rai şi locul unui pom
Umblat şi de muscǎ, şi de albinǎ.
vezi mai multe poezii de: samoila
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Am citit ce ai postat pana acum si chiar sunt placut surprins.
Felicitari
gabriela
luni, 05 octombrie 2015