De-o fi să plec
...
De-o fi să plec, aș vrea să mă risipesc într-o pădure
Printre frunzele înghesuite ale copacilor obosiți
De vremuri, vreme și așteptare, siliți să-ndure
Pe cei ca mine, printre frunze-nghesuite risipiți!
...
De-o fi să plec, aș vrea să mă poarte vântul
În văzduhul plin de parfumul florilor de salcâm
Cerul puzderiei de galaxii să-mi fie cuvântul
Cheia porții eternului drum!
De-o fi să plec, nesfârșirea mă cuprindă-ncet
Ecoul eternității să-mi cânte o doină frumoasă,
Să-mi murmure-n minte un glas ușor de profet.
De-o fi să plec... aș vrea să rămân acasă!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.