Plăpândă e, şi ne-nfricată,
Şi-i sună cântul arcuit...
Extravagant înaripată
Într-un balet nesăbuit.
Palat brodat cu nestemate,
Cu gratii strâmbe, aurii,
Regină-i! Unică-n cetate,
Iubindu-se-n filosofii...
În paradoxul galben stă
Cu porțile deschise,
Tânjeşte evadarea-n prispă,
Dar teama o cuprinse!
"Şi aerul de-afară muşcă!
Şi are colți, şi demoni", zise.
Apoi în zborul către cuşcă,
Aripile-şi stinse...
vezi mai multe poezii de: Elena Nitoi
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.