Decembrie - claraz
Poezie adăugată de: claraz

    sâmbătă, 16 decembrie 2017

Urme de paşi pe zapada,
Doi câte doi pe acelaşi drum
Oameni ce se despart într-o iarna
Şi ce-a mai rămas din noi
Decât: rămas bun...

Simțim cum ne ninge pe suflet
Pe gene se aşază fulgii ca nişte uitări
Tu-mi spui c-ai vrea să plângi
Dar uită-te la tine...
Nu văd nimic, tu fugi.

Decembrie în ochii mei tăcuți
Când merg pe acest drum înzăpezit
Acelaşi pe care ne-ntâlneam atunci
Deşi acum te văd pe tine si-un copil
Si îi aşezi fularul fulguit
Leagă-l strâns să nu-i inghețe suflul
Privesc din depărtare şi am un nod in gât
Mă vezi, tresari, te uiți spre nori
Acum te las să plangi.



vezi mai multe poezii de: claraz




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Cam confuz mesajul, prezentarea lui și exprimarea nu îmi sună poetic.
Cu drag!
Adina Speranta
sâmbătă, 16 decembrie 2017