Urme de paşi pe zapada,
Doi câte doi pe acelaşi drum
Oameni ce se despart într-o iarna
Şi ce-a mai rămas din noi
Decât: rămas bun...
Simțim cum ne ninge pe suflet
Pe gene se aşază fulgii ca nişte uitări
Tu-mi spui c-ai vrea să plângi
Dar uită-te la tine...
Nu văd nimic, tu fugi.
Decembrie în ochii mei tăcuți
Când merg pe acest drum înzăpezit
Acelaşi pe care ne-ntâlneam atunci
Deşi acum te văd pe tine si-un copil
Si îi aşezi fularul fulguit
Leagă-l strâns să nu-i inghețe suflul
Privesc din depărtare şi am un nod in gât
Mă vezi, tresari, te uiți spre nori
Acum te las să plangi.
vezi mai multe poezii de: claraz