mărturisesc, ieri stăpânisem cam tot ce exista sub soare
aveam oceane, munți și câmpuri, eram un pașnic dictator
am fost vreo câțiva ani constructor de avioane și vapoare
lansate-n aer și pe ape ca să ajungă tuturor
aveam o linie ferată, locomotive și vagoane
o casă în pădure, lacuri, câini, urși, pisici și un castel
o fabrică de bani, contabili, soldați cu săbii și galoane
aveam un atelier de modă, trei patru zâne top-model
aveam eroi veniți din spațiu, extratereștri și-o rachetă
un circ cu lei și tigri, stele, un dinozaur, clovni, pitici
doi bodiguarzi pe post de îngeri și-o fermecată amuletă
un laser folosit în drumul făcut prin jungla de urzici
și-n timp ce studiam pe coate planeta care se rotește
amețitor s-au dus. de-aceea azi am un straniu sentiment
am fost cel mai bogat din lume și pot să recunosc: firește
că simt o pierdere imensă dar n-am ajuns la faliment
vezi mai multe poezii de: roxana.c
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Felicitari ,Roxana ! :)
Adina Speranta
duminică, 16 august 2015
Andrei, este o poezie despre copilarie. Dar si genul de text in care se poate citi "printre raduri", asa cum bine a vazut Gerra.
Multumesc pentru lectura si apreciere!
roxana.c (autor)
vineri, 14 august 2015
Scrii foarte frumos! Ma bucur sa citesc versuri atat de profunde iar daca Gerra comenteaza atat de frumos , inseamna ca trebuie sa o recitesc pentru ca mi-a scapat prea mult din esenta. Multumesc!
stomff
joi, 13 august 2015
Inteleg perfect Gerra, avem tot mai multi abilitati care nu si-ar avea rostul intr-o lume corecta; fiindca este deja o calitate sa "vezi" unde este jocul cu focul in calmul unui limbaj diplomatic sau furtuna din paharul cu apa din breaking news-urile anuntate de vocile stiristilor parca antrenati special sa trambiteze apocalipsa. Care vine iar anul acesta, in septembrie. Evident ca zambim. Apoi ne incruntam fiindca avem griji diverse si nu putine.
Dar ma incurajez amintindu-mi ca bunica a trecut prin doua razboaie mondiale si-unul rece, a trait intr-un regat si doua tipuri de republica.
Imperii au cazut, buna-mea si satele noastre exista, inclusiv duzii, merii, perii in care s-a catarat toti copiii si nepotii ei. Si podul cu jucarii exista, neamul de pisici si caini, iar urzica rezista si pe seceta asta. Nu ne uitam idealurile, visele, copilaria, dragostea. Mai ales asta, cu dragostea, e cea mai valabila. Asa ca nu dam faliment. Cu mare drag si eu :)
roxana.c (autor)
joi, 13 august 2015
Vezi tu Roxana, la mine se activează instinctiv interpretările culiselor, ce este pe scenă, sub reflectoare, vede toată lumea! Eu am luat-o ca pe o poezie socială (probabil și sub influența jurnalelor tv care arată dezastrul din țară), dar chiar păstrând tărâmul copilăriei și aici se păstrează interpretarea mea - suntem ”falimentari” nu pentru că am depășit vârsta, ci pentru că am uitat să păstrăm intact SPIRITUL COPILULUI, cea mai înaltă stare de grație pe care o poate atinge omul! Iisus a zis:”lăsați COPIII să vină la mine, și nu se referea la vârsta biologică!!!!:))) Păstrează viu copilul tău - și nu vei fi niciodată falimentar! Nu uita - fiecare lucru are exact valoarea cu care îl investim noi!!!!
Cu drag.
Gerra Orivera
joi, 13 august 2015
Gerra, am corectat eroarea, multumesc de atentionare, chiar suna ilar :))
Referitor la text, Gerra, ma refeream la bogatiile copilariei: jucarii (papusi carora le croiam rochite, animalute de plus, clovni, trenulete etc), imaginatia care urca in spatiu- de acolo prietenia cu un extraterestru- laserul numai bun pentru urzici. Parintii erau ingerii pazitori. Si sentimentul acela ca lumea e prietenoasa si a tuturor... Dar este interesanta interpretarea ta, culmea e ca imi pot citi versurile si in aceasta cheie.
Multumesc mult de citire si cuvinte :)
roxana.c (autor)
miercuri, 12 august 2015
O mică greșeală de tastare: ”flosit”!:))) Mă gândesc câteodată Roxana că, de s-au ”ocultat” aceste bogății ale noastre (dincolo de cauzele reale pe care le știm toți) și ne-au lăsat aproape ”falimentari”, este din vina noastră, a tuturor! Nu ai cum păstra ceea ce nu valorizezi! Ni s-a părut că ni se cuvine totul doar așa, prin simplul fapt că ne-am născut aici! Și, ce n-a fost pentru noi prioritate - a fost pentru alții! Există o balanță divină în toate! Frumos și vibrant poem Roxana!
Gerra Orivera
miercuri, 12 august 2015
Critic.An, toti avem bogatii de genu' celor enumerate de mine :)
Paul, esti generos...
Va multumesc pentru lectura.
roxana.c (autor)
miercuri, 12 august 2015
Cat de superb ai spus!
paul.ghe
miercuri, 12 august 2015
Înţeleg foarte bine ce spui aici!
Profunde gânduri.
Cristi.An
miercuri, 12 august 2015
Multumesc Raluka, voi continua o perioada.
Multumesc Dana, ma straduiesc.
roxana.c (autor)
miercuri, 12 august 2015
citind-o..nu am reusit sa zic nimic decat:
wow.....
alte cuvinte sant de prisos...
felicitari pentru astfel de versuri....
danab
miercuri, 12 august 2015
Exprimi frumos exact ceea ce simti. Continua!
raluk
miercuri, 12 august 2015
avioane de hartie produc, dupa cum vedeti, fiindca acesta a ajuns la voi :)
va multumesc!
roxana.c (autor)
miercuri, 12 august 2015
Frumos,foarte frumos,imi place
rebeca
miercuri, 12 august 2015
O poezie de calitate scrisă cu delicateţe. Felicitări
viorica
miercuri, 12 august 2015