Te iubesc atât de mult încât nu vreau
Să fiu liber sclavia cu tine îmi pare
Cea mai pură fericire pământească
Să-ți spun pe nume nu nu îndrăznesc
Dar cum spuneam nu voi libertatea
La egalitate morală sper în spirit
ȘI să mă iubești cum și eu te iubesc
Îmi aleg drumul într-o declarație de
Dependență nu de substanțe ci medicament
Medicamentul mâinilor tale în ale mele
Iubirea care nu se refuză nici bolnavilor
Acesta este un poem din deceniul Stelei.
vezi mai multe poezii de: Felix Rian Constantinescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.