Nu vreau să te îmbrăţişez,vreau
să mă uit la tine ca la o străina.
pot oare,putea-voi?
da de ce eşti la fel de frumoasă ca înainte
şi la fel de mincinoasă,hai nu mă tortura.
tu eşti inchiziţia mea,eşti rugul meu
eşti furtuna ce rupe sufletul în două
tu eşti.......nu acum nu mai eşti.
Ai plecat,undeva pe stradă,cu mulţimea de nimeni
te-ai împerecheat,tramavaiul te săruta la fiecare urcare,
trotuarul te bătea la fiecare pas.nu mai sta aşa
ca un far,hai stinge lumina ca să pot veni lângă tine.
de ce nu pot..de ce nu poţi....
Uite acum vreau să dedic ceva cuiva şi
nu ştiu ce să aleg ea sau tu,tu sau ea
sau mai bine nimeni...mă cheamă dorul
pielii ei,mă atrage mirosul tău,mă corupe
mersul ei,mă supune salutul tău,mă urăşte....,tu
mă mai urăşti.
Toţi avem o declaraţie pentru cineva
eu nu am o declaraţie am o rugăminte
nu mai cere declaraţii....ştii că te doresc...
Din volumul Versuri Ciobite de Alexandru Cristian publicat in anul 2011, republicat in 2018 la Editura Semne-Artemis
vezi mai multe poezii de: Alexandru Cristian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.